duminică, 8 martie 2015

Si am revenit!!

 
        Mergea incet...cu capul plecat si cu umerii lasati, de parca ceva o apasa si o tragea in jos. Se gandea daca nu cumva era prea egoista ca se gandea doar la ea, la trairile, starile, situatile din viata...si chiar asa era. Da, era o persoana egoista, axata doar pe propria persoana si doar atat. Nimeni nu conta, ea si doar ea. Era trista si plangea fara ca cineva sa obeserve! Si in in fond, ce o interesa de restul lumii? doar ea conta...
       Dar oare asa era? Stia ca nu era asa...stia ca inca isi mai `linge` ranile trecutului  si asta o facea sa fie obsedata de propriul trecut. Inca se mai intreaba cum poate repara ceva, cum mai poate schimba sau macar sa nu mai repete trecutul. Ah, cata durere avea sa-i pricinuiasca toate aceste amintiri! Dar cu cat se complacea mai mult, cu atat inima se indrepta spre altii, si nu spre ea. Si asta o tinea in viata! O tinea in viata pentru ca realiza cat de binecuvantata este in ciuda trecutului. Dar nu oare din durere se naste un caracter puternic? Oare?


joi, 15 august 2013

Fii iarăşi copil şi vei creşte!!


 Bate şi ţi se va deschide!
 Cere şi ţi se va da!
 Caută şi vei găsi!
 Priveşte şi vei vedea!
 Ascultă şi vei auzi!
 Ascultă-ţi tăcerea şi îţi vei auzi nevoile!
 Reflectează în loc să întrebi! 
 Vorbeşte atunci când ai ceva de spus!
 Vorbeşte despre tine, iar ceilalţi îţi vor vorbi despre ei!
 Mergi şi vei înainta!
 Simte şi vei trăi!
 Dă şi vei primi! (poate)
 Iubeşte şi vei fi iubit!
 Deschide-te şi ceilalţi se vor deschide!
 Fii pasionat şi vei fi pasionant!
 Fii tu însuţi şi ceilalţi vor deveni ei înşişi!
 Construieşte ceea ce cauţi!
 Seamănă fără să ţii seama şi vei culege!
 Ia seama la ceea ce nu faci în loc să te revolţi!
 În loc să reproşezi părinţilor tăi ceea ce au făcut din tine, ia seama la ceea ce faci tu cu ceea ce ei au făcut din tine!
 Trasează-ţi calea pe care vrei s-o străbaţi înainte să aştepţi un vânt favorabil!
 Trăieşte din plin şi vei fi lăsat să trăieşti!
 Trăieşte-ţi viaţa aici şi acum!
 Acolo unde se naşte viaţa dispare boala şi vindecarea va fi dată cu prisosinţă!
 Fii responsabil şi vei fi mai puţin vinovat!
 Fii iarăşi copil şi vei creşte!
 Renunţă şi vei fi mai liber!
 Dacă eşti pregătit, nu aştepta de la Cel atotputernic ceea ce nu poate veni decât de la tine!
 RIDICĂ-TE ŞI UMBLĂ!!

      Dr. Andre Moreau


luni, 3 decembrie 2012

Cine? Eu?


        Mergea încet. Chiar nu se grăbea. Deși știa că azi va trebui să rezolve atâtea probleme care nu trebuiau amânate, iar ea de abia își târâia picioarele prin noroiul și ploaia măruntă de afară care îi încetinea parcă și mai tare pasul. Era cumplit de frig; ploaia făcea ca toți oamenii să se grăbească la casele lor și să se protejeze, dar ea nu mai simțea nimic...era pierdută...
       Mergea de parcă avea o mare greutate de dus in spate. Fața ii era intristată și obosită, nu era nici măcar in stare să bage in buzunar mainile crăpate de frig.
         In ciuda gălăgiei de afară și a zgomotului de masini care parcă o innebuneau, auzi o voce care o strigă tocmai pe ea...
         ``Cine? Eu?`` Ar fi vrut să întoarcă cu disperare capul, dar toata pânza aceea de probleme, necazuri, sentimentul de vinovăție, supărarea, frustările, neajunsurile și păcatele care o înfășurase de atâta timp, o făcuse să tresară de spaimă la auzul vocii. Vocea se auzea tot mai aproape de ea, era atăt de blandă și o striga cu atata iubire în glas, încât nici o inimă nu ar fi rămas mută...dar ea tăcea...și totuși se oprise in loc. Cu dureri îngrozitoare încercă să facă un ultim efort și să nu-i mai întoarcă și de data asta spatele, doar o făcuse in repetate rânduri... o dureau toate incheieturile inimii, simți că se prăbușește de durere.
        Fața aceea...era plină de răni, atat de murdară, și sângele parcă nu se oprea să curgă de pe față. În acel moment, un val de furie o cuprinse și ar fi vrut să întoarcă spatele cât mai repede posibil...doar avea și ea atâtea probleme, asta ii mai trebuia acum...?
        Dintr-o data, fața aceea o privi direct in ochii inimii ei de gheață...Căuta cu atâta disperare să vadă unde o mai văzuse, era chiar sigură că o mai întâlnise de atâtea ori. Derula cu repeziciune toate amintirile înapoi; dar, știa vocea, dar chipul nu reușea să-l distingă. Ciudat era că nici în trecut nu reușise să vadă fața, doar vocea...care acum își amintea de câte ori o strigase...iar ea îl respingea...
        O lacrimă alunecă ca pe un topogan de pe obrazul ei de gheață, își dădea seama că, cu cât privea mai mult la fața aceea plină de dragoste, pânza care o înfașurase pană la ultima suflare se rupea,  și devenea tot mai liberă. Era chiar dureros...dar de data aceasta era decisă să asculte pană la capăt. Acum putea întoarce capul fara sa mai simta vreo durere, dar de odata vazuse ceva ce o facuse sa geama de durere si rusine, era chiar langa cruce...se afla chiar acolo langa El si ii soptea atat de bland...

              ``Copile, aici lasa tot necazul tau...uite aici la poala crucii...lasa si inima ta...``

vineri, 27 iulie 2012

Te prinzi?

    -Ce vrei să-ţi dau? mă intreabă EL.
    Aveam vreo zece, cincisprezece jucării in minte şi nu ştiam la care să mă decid.
    -Mă laşi pe Mine sa-ţi dau ce cred EU că e mai bine?
     Am dat din cap că sunt de acord. Şi, de undeva de la piept, scoase un caiet cu foi atât de albe, de parcă şi zăpada s-ar fi supărat pe albeaţa lor. Apoi, mai scoase o cutie cu creioane de scris şi o ascuţitoare.
    -După ce te joci de nu mai poţi, să iei caietul ăsta şi să scrii tot ce-ai făcut in ziua aceea.
    -Şi poznele? am intrebat in şoaptă.
    -Mai ales. Dar tu ştii ce aştept de la tine.
     Am dat din cap că ştiu.
    -Am să iau dintre povestirile tale şi am să le citesc ingerilor Mei. Sunt sigur că vor râde la unele, la altele vor plânge. Le voi da copiilor să Mă recunoască din povestirile tale şi am să-i invăţ să ocolească drumul pe care l-ai făcut, uneori, şi care n-a mers unde doream EU. Nu te superi dacă le dau şi celor mai mari, ca să nu-şi uite copilăria? Ştii de ce? Pentru a-i inţelege mai bine pe copii si pe nepoţii lor. Eu voi avea grijă să nu-ţi lipsească niciodată hârtia şi creioanele. Harul şi prietenia Mea! Dragostea şi iertarea Mea. Te prinzi?

luni, 16 iulie 2012

``Te iubesc cu o iubire veşnică!``


      „Domnul mi se arată de departe: "Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!"
Ieremia 31:3
      Te-ai gândit vreodată că DUMNEZEU te iubeste cu o iubire veşnică?
      Te-ai gândit vreodată că eşti preţios in ochii LUI?
      Te-ai gândit vreodată că EL urăste păcatul,dar in schimb iubeste păcătosul?
      Te-ai gândit?

miercuri, 4 iulie 2012

Trestia frantă...

Trestia frantă,
se inlata semeaţă,
plină de incredere,
pe tulpina sa putrenică.
Dar asta inainte de lovitura nemiloasă, 
de ploaia cea barbară.
Acum e frantă, indoită.
Vlaguită.
Tanjeste după o mană blandă, 
s-o ridice, nu s-o rupă.
Visează o atingere fermă,
s-o vindece,
nu s-o ranească. 
Tarie blandă.
Putere-nduratoare.
Există oare-asa o mană?
Există...

duminică, 17 iunie 2012

Timpul trece ORICUM, dar cum trece? ORICUM?


Timpul tace si merge mai departe!

       Chiar stateam si ma gandeam ce repede trece timpul...ma sperie viteza cu care se misca. El nu sta de vorba cu noi, nici macar nu ne cere parerea. Adevarul este ca am devenit prizioneri ai timpului. Timpul a pus stapanire pe noi. Timpul a devenit un idol pentru noi pentru ca ne lasam condusi de timp, pentru ca suntem implicati doar in circumstantele timpului.     
      Am cules niste ganduri care ne pun pe ganduri... care ne aduce inca o data aminte ca timpul e necrutator si pentru a stii ce inseamna viteza lui, cum sa il pretuim mai mult, pentru ca fiecare clipa trebuie traita cu un scop anume.




Timpul aduce un zâmbet şi tot el îl poate şterge de pe buze.
  • Timpul schimbă oameni.
  • Timpul are grijă ca fiecare dintre noi să aibă momentul său de strălucire.
  • Timpul este cel ce “face oameni mari din nişte copii”.
  • Timpul este cel ce usucă lacrimi, fie ele de fericire sau tristeţe.
  • Timpul slăbeşte sau întăreşte relaţiile dintre oameni.
  • Timpul ne “ajută” să uităm.
  • Timpul trece, deşi uneori ne-am dori să se oprească măcar puţin.
  • Timpul ne reaminteşte că viaţa este efemeră.
  • Timpul ne reaminteşte că nu suntem nemuritori.
  • Timpul ne înveseleşte.
  • Timpul ne întristează.
  • Timpul este de partea noastră.
  • Timpul este împotriva noastră.