luni, 3 decembrie 2012

Cine? Eu?


        Mergea încet. Chiar nu se grăbea. Deși știa că azi va trebui să rezolve atâtea probleme care nu trebuiau amânate, iar ea de abia își târâia picioarele prin noroiul și ploaia măruntă de afară care îi încetinea parcă și mai tare pasul. Era cumplit de frig; ploaia făcea ca toți oamenii să se grăbească la casele lor și să se protejeze, dar ea nu mai simțea nimic...era pierdută...
       Mergea de parcă avea o mare greutate de dus in spate. Fața ii era intristată și obosită, nu era nici măcar in stare să bage in buzunar mainile crăpate de frig.
         In ciuda gălăgiei de afară și a zgomotului de masini care parcă o innebuneau, auzi o voce care o strigă tocmai pe ea...
         ``Cine? Eu?`` Ar fi vrut să întoarcă cu disperare capul, dar toata pânza aceea de probleme, necazuri, sentimentul de vinovăție, supărarea, frustările, neajunsurile și păcatele care o înfășurase de atâta timp, o făcuse să tresară de spaimă la auzul vocii. Vocea se auzea tot mai aproape de ea, era atăt de blandă și o striga cu atata iubire în glas, încât nici o inimă nu ar fi rămas mută...dar ea tăcea...și totuși se oprise in loc. Cu dureri îngrozitoare încercă să facă un ultim efort și să nu-i mai întoarcă și de data asta spatele, doar o făcuse in repetate rânduri... o dureau toate incheieturile inimii, simți că se prăbușește de durere.
        Fața aceea...era plină de răni, atat de murdară, și sângele parcă nu se oprea să curgă de pe față. În acel moment, un val de furie o cuprinse și ar fi vrut să întoarcă spatele cât mai repede posibil...doar avea și ea atâtea probleme, asta ii mai trebuia acum...?
        Dintr-o data, fața aceea o privi direct in ochii inimii ei de gheață...Căuta cu atâta disperare să vadă unde o mai văzuse, era chiar sigură că o mai întâlnise de atâtea ori. Derula cu repeziciune toate amintirile înapoi; dar, știa vocea, dar chipul nu reușea să-l distingă. Ciudat era că nici în trecut nu reușise să vadă fața, doar vocea...care acum își amintea de câte ori o strigase...iar ea îl respingea...
        O lacrimă alunecă ca pe un topogan de pe obrazul ei de gheață, își dădea seama că, cu cât privea mai mult la fața aceea plină de dragoste, pânza care o înfașurase pană la ultima suflare se rupea,  și devenea tot mai liberă. Era chiar dureros...dar de data aceasta era decisă să asculte pană la capăt. Acum putea întoarce capul fara sa mai simta vreo durere, dar de odata vazuse ceva ce o facuse sa geama de durere si rusine, era chiar langa cruce...se afla chiar acolo langa El si ii soptea atat de bland...

              ``Copile, aici lasa tot necazul tau...uite aici la poala crucii...lasa si inima ta...``

vineri, 27 iulie 2012

Te prinzi?

    -Ce vrei să-ţi dau? mă intreabă EL.
    Aveam vreo zece, cincisprezece jucării in minte şi nu ştiam la care să mă decid.
    -Mă laşi pe Mine sa-ţi dau ce cred EU că e mai bine?
     Am dat din cap că sunt de acord. Şi, de undeva de la piept, scoase un caiet cu foi atât de albe, de parcă şi zăpada s-ar fi supărat pe albeaţa lor. Apoi, mai scoase o cutie cu creioane de scris şi o ascuţitoare.
    -După ce te joci de nu mai poţi, să iei caietul ăsta şi să scrii tot ce-ai făcut in ziua aceea.
    -Şi poznele? am intrebat in şoaptă.
    -Mai ales. Dar tu ştii ce aştept de la tine.
     Am dat din cap că ştiu.
    -Am să iau dintre povestirile tale şi am să le citesc ingerilor Mei. Sunt sigur că vor râde la unele, la altele vor plânge. Le voi da copiilor să Mă recunoască din povestirile tale şi am să-i invăţ să ocolească drumul pe care l-ai făcut, uneori, şi care n-a mers unde doream EU. Nu te superi dacă le dau şi celor mai mari, ca să nu-şi uite copilăria? Ştii de ce? Pentru a-i inţelege mai bine pe copii si pe nepoţii lor. Eu voi avea grijă să nu-ţi lipsească niciodată hârtia şi creioanele. Harul şi prietenia Mea! Dragostea şi iertarea Mea. Te prinzi?

luni, 16 iulie 2012

``Te iubesc cu o iubire veşnică!``


      „Domnul mi se arată de departe: "Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!"
Ieremia 31:3
      Te-ai gândit vreodată că DUMNEZEU te iubeste cu o iubire veşnică?
      Te-ai gândit vreodată că eşti preţios in ochii LUI?
      Te-ai gândit vreodată că EL urăste păcatul,dar in schimb iubeste păcătosul?
      Te-ai gândit?

miercuri, 4 iulie 2012

Trestia frantă...

Trestia frantă,
se inlata semeaţă,
plină de incredere,
pe tulpina sa putrenică.
Dar asta inainte de lovitura nemiloasă, 
de ploaia cea barbară.
Acum e frantă, indoită.
Vlaguită.
Tanjeste după o mană blandă, 
s-o ridice, nu s-o rupă.
Visează o atingere fermă,
s-o vindece,
nu s-o ranească. 
Tarie blandă.
Putere-nduratoare.
Există oare-asa o mană?
Există...

duminică, 17 iunie 2012

Timpul trece ORICUM, dar cum trece? ORICUM?


Timpul tace si merge mai departe!

       Chiar stateam si ma gandeam ce repede trece timpul...ma sperie viteza cu care se misca. El nu sta de vorba cu noi, nici macar nu ne cere parerea. Adevarul este ca am devenit prizioneri ai timpului. Timpul a pus stapanire pe noi. Timpul a devenit un idol pentru noi pentru ca ne lasam condusi de timp, pentru ca suntem implicati doar in circumstantele timpului.     
      Am cules niste ganduri care ne pun pe ganduri... care ne aduce inca o data aminte ca timpul e necrutator si pentru a stii ce inseamna viteza lui, cum sa il pretuim mai mult, pentru ca fiecare clipa trebuie traita cu un scop anume.




Timpul aduce un zâmbet şi tot el îl poate şterge de pe buze.
  • Timpul schimbă oameni.
  • Timpul are grijă ca fiecare dintre noi să aibă momentul său de strălucire.
  • Timpul este cel ce “face oameni mari din nişte copii”.
  • Timpul este cel ce usucă lacrimi, fie ele de fericire sau tristeţe.
  • Timpul slăbeşte sau întăreşte relaţiile dintre oameni.
  • Timpul ne “ajută” să uităm.
  • Timpul trece, deşi uneori ne-am dori să se oprească măcar puţin.
  • Timpul ne reaminteşte că viaţa este efemeră.
  • Timpul ne reaminteşte că nu suntem nemuritori.
  • Timpul ne înveseleşte.
  • Timpul ne întristează.
  • Timpul este de partea noastră.
  • Timpul este împotriva noastră.

duminică, 10 iunie 2012

Pentru Rox (Handicapul Amintirilor) SURPRIZA !!!

Ne-ai dedicat totul:
Timpul si gandirea,
Iubirea si armonia,
Sufletul si amagirea .

Intotdeauna ai avut un gand bun
Pentru cei ce-ti sunt alaturi ,
Mereu ai iubit omul
Si le-ai fost alaturi . 

Mereu ma ajuti
Cu un sfat venit din suflet ,
Astazi imi esti alaturi
Prin nesfarsitele ganduri .

Mi-ai dedicat cuvinte nesfarsite
Venite din iubire ,
Ai vorbit despre credinta
Si ai daruit armonie. 

Viata e frumoasa
Atunci cand o dedici ,
Asta faci si tu pentru mine
Si vreau sa te felicit !

 Inca o data iti multumesc
Ca-mi esti alaturi cu un gand ,
 Pe ,,Handicapul amintirilor" ... ...
Ne mai scrii un rand !

Fiecare cuvant al tau
Este ca o povata ,
Insa tu esti pentru noi
O adevarata lectie de viata !
        Vioreld

         Am primit surpriza asta de mai mult timp si Viorel sper sa nu te superi ca am postat minunatia asta tocmai acum. Am primit poezia asta minunata in perioada cand am trecut printr-o incercare mai grea si chiar m-am bucurat sa citesc versurile acestea.
        Sper Viorele sa fie adevarate cuvintele, atat pentru tine, cat si pentru vizitatorii mei dragi.
        Sa stiti ca imi face o deosebita placere sa citesc postarile voastre si  mai sa las cate un comentriu acolo unde ma simt in stare sa dau cu parerea. Stiu ca trec mai rar pe la voi, dar sper sa ma imprietenesc si eu candva cu timpul.
        Treceti in contul vostru si blogul acesta: http://viziunidinviata.blogspot.ro/

joi, 3 mai 2012

Imi este dor...


Imi este dor de curatia si  inocenta unui copil.
Imi este dor de iubirea perfecata.
Imi este dor de nevinovatia fetitei de altadata.
Imi este dor de o viata perfecta si fara lacrimi.
Imi este dor de o viata fara pacat si probleme.
Imi este dor de perfectiune.
Imi este dor de vesnicie...
Imi este dor de tine Isuse.
Imi este dor de CER.
Imi este dor sa ma intalnesc cu TINE in vesnicie...
Imi este dor doar de CER!!!

vineri, 27 aprilie 2012

!??

       Un băiat a auzit că la Dumnezeu o mie de ani sunt ca o zi, iar o zi ca o mie de ani. Apoi, acesta se gândi ca o mie de dolari sunt ca un cent, iar un cent ca o mie de dolari. In sinea lui se gândi că nu ar fi rău sa-i ceara ceva Lui Dumnezeu:
      -Doamne, te rog dă-mi si mie un cent.
      -Sigur, zise Dumnezeu...asteapta doar o zi. 

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Fugi...



Nu ai auzit?
Vreau sa nu te mai prind pe acolo, nu mai da buzna, mai bate si tu la usa gandurilor inainte sa intri, gandeste-te si tu inainte...chiar nu gandesti?
Fugi pentru ca nu ai ce cauta...nu meriti...
Fugi pentru ca e un teritoriu care nu iti apartine...
Fugi pana nu te prind...
Fugi ca sa nu te ratacesti!
Hai mai repede...
FUGI...

luni, 9 aprilie 2012

Doamne, sa nu taci niciodata!

Sa nu taci Doamne, cand plang...
Sa nu taci Doamne, cand te intristez...
Sa nu taci Doamne, cand pacatuiesc...
Sa nu taci Doamne, cand nu mai iubesc...
Sa nu taci Doamne, cand vreau sa renunt...
Sa nu taci Doamne, cand ma manii...
Sa nu taci Doamne, cand am nevoie de cercetare...
Sa nu taci Doamne, cand ma clatin...
Sa nu taci Doamne, cand mint...
Sa nu taci Doamne, cand tac...
Sa nu taci Doamne, cand vorbesc prea mult...
Sa nu taci Doamne, cand am nevoie de Tine in viata mea...
Sa nu taci Doamne, cand nu ma mai rog...
Sa nu taci Doamne, cand te strig...
Sa nu taci Doamne, cand am nevoie de iertare...
Sa nu taci Doamne, cand am nevoie sa-mi vorbesti...
Sa nu taci Doamne, cand am nevoie de dragostea Ta...
Sa nu taci Doamne, cand am nevoie de binecuvantarea ta...
Sa nu taci Doamne, cand am nevoie de aprobarea si parerea ta...
Doamne, sa nu taci NICIODATA!

vineri, 6 aprilie 2012

Ceva special pentru tine!



      Astăzi aş vrea să mulţumesc unor persoane care au fost pe blogul meu inca de la  început, şi au continuat să mă citească pe parcursul unui an, apreciez acest lucru foarte mult.
Aceste persoane sunt:
     Şi de asemenea aceste mulţumiri sunt valabile şi pentru persoanele care m-au urmărit ca si anonimi sau care m-au urmărit fara sa stiu eu.


vineri, 2 martie 2012

De fapt,ce asteapta,DUMNEZEU de la mine??

       Da, chiar asa, ce asteapta DUMNEZEU de la mine? Este o intrebare serioasa care se cuibareste in fiecare inima, producand astfel semne mari de intrebari, o intrebare care ne aduce un suras gingas pe un chip angelic si nevinovat, dar nu prea o bagam in seama, o ignoram cat putem de mult si ii lasam pe altii sa raspunda in locul nostru.
       Nu-i asa ca auzim foarte des vorbindu-se de DUMNEZEU?Auzim, dar nici nu luam seama, ce ne intereseaza pe noi de DUMNEZEU? Doar EL vede cat suntem de ocupati si de grabiti in problemele care le avem,numai grija asta nu vrem sa ne mai preocupe acum, poate mai tarziu, peste un an, doi am sa il caut si eu pe DUMNEZEU.
      Draga inima, opreste-te un pic din toata agitatia si toata oboseala ta, din toate grijile si din toate problemele care ti-au produs atata suferinta, opreste-te si lasa inima ta ca sa rasufle, sa se odihnesca in Palmele Celui care tanjeste dupa tine si care te asteapata de atatia ani sa te intorci la EL. DUMNEZEU asteapata acelasi lucru pe care-l vrei si tu de la EL. Asteapta sa fie iubit, sa fie cunoscut cum numai iubitii se cunosc unul pe altul. Vrea sa se apropie de tine. Da, sigur ca iti vrea ascultarea, dar numai cand se revarsa dintr-o inima plina de iubire pentru EL.
      Iubita inima, nu mai lasa sa treaca iar pe langa tine DOMNUL, EL vrea sa traiti impreuna aceasta viata, sa faca parte din fiecare zi a ta, din hotaririle tale, dorintele si dezamagirile tale. Doreste o apropiere ca dintre fiica si tata. In toiul acestei agitatii nebunesti, cotidiene, cu probleme, rufe de spalat, liste de cumparaturi, drumuri cu masina, discutii, proiecte si suferinte, copiii de crescut (si nu putini), vrea sa-si reverse dragostea LUI in inima ta care tanjeste dupa dragoste si sa vada cum la randu-ti, te topesti in inima LUI. Ii trebuie inima ta profunda si sincera, adica locul acela central, care reprezinta adevarata ta fiinta. Nu-l intereseaza deloc sa se apropie de femeia care crezi tu ca trebuie sa fie in ochii lumii, ci de femeia care esti tu cu adevarat.
      Mediteaza, cerceteaza-te si fa putina ordine in inima ta dezordonata! Probabil ca inima te este pur si simplu flamanda dupa dragoste, dar atentie, nu orice dragoste, nu aceea care ti-a produs atatea rani si care te ofereai la primul venit, ci una pura si curata, acel loc gol care nu este umplut de DUMNEZEU, acea pace si bucurie, pe care inima ta nu le-a mai cunoscut de prea multi ani. "In inima fiecarei femeie sau barbat se afla un loc liber pe care numai DUMNEZEU il poate ocupa. Exista in inima lui DUMNEZEU un loc pe care numai tu il poti ocupa!"
       Poti gasi viata si pacea pe care o cauti-daca esti pregatita si de acord sa te lasi indrumata de EL pentru a porni intr-o mare aventura. DUMNEZEU "te iubeste cu o iubire vesnica" scumapa inima si te asteapta ca tu sa te predai LUI si sa ii dai inima ta ca EL sa o curateasca de orice pacat.
       Esti tu pregatita pentru aceasta poveste cu DOMNUL??

duminică, 26 februarie 2012

Si acum vei ramane nepasator?

SCRISOAREA LUI DUMNEZEU TATAL, PENTRU TINE!

      Copilul meu, poate ca tu nu Ma cunosti, dar Eu stiu totul despre tine. Stiu cand stai jos si cand te ridici si cunosc toate caile tale. Iti cunosc pana si numarul firelor de par. Ai fost creat dupa chipul Meu. In Mine ai viata, miscarea si fiinta. Tu esti al Meu. Inainte sa fi fost creat in pantecele mamei tale Te cunosteam. Te-am ales dinainte de intemeierea lumii. Nu esti rodul unei greseli, caci toate zilele tale au fost scrise in cartea mea.  Eu am hotarat ziua nasteriii tale si locul unde vei trai. Esti o faptura asa de minunata. Eu te-am tesut in pantecele mamei tale si te-am sprijinit in ziua nasterii tale. Am fost inteles gresit de ce care nu m-au cunoscut, dar nu sunt nepasator, nici suparat. Sunt dragostea desavarsita. Dorinta Mea este sa revars aceasta iubire asupra ta, doar pentru faptul ca tu esti copilul Meu, iar eu Tatal tau. Eu iti daruiesc mai mult decat ti-ar putea oferii vreodata tatal tau pamanatesc, pentru ca eu sunt cel mai bun Tata. Orice lucru bun pe care il primesti vine din mana Mea, pentru ca Eu sunt cel care iti poarta de grija in toate nevoile tale.
      Intotdeauna am gandit pentru tine un viitor plin de speranta, pentru ca te iubesc cu o dragoste vesnica. Ma gandesc la tine de tot atatea ori cate boabe de nisip sunt pe malul marii, si sunt plin de bucurie de dragul tau. Nu voi inceta nicioadata sa-ti fac bine, caci tu esti comoara Mea nepretuita. Eu doresc din toata inima mea si din tot sufletul tau sa-ti fac bine si vreau sa-ti arat lucruri mari si minunate. Daca Ma vei cauta cu toata inima, Ma vei gasi. Desfatarea ta sa fie in Mine si Eu iti voi da tot ce –ti doreste inima pentru ca Eu dau si vointa si infaptuirea. Pot face neupus mai mult decat ceri sau gandesti, pentru ca Eu sunt cel care Te intareste, dar si Tatal care te mangaie in toate necazurile tale. Cand inima iti este zdrobita Sunt aproape de tine. Asa cum un pastor isi duce miei pe brate, asa Te-am adus eu aproape de inima Mea. Intr-o zi Eu voi sterge o lacrima din ochii tai si voi indeparta de la tine toata suferinta indurata pe acest pamant.
      Eu sunt Tatal tau si Te iubesc la fel de mult cat L-am iubit pe fiul meu Iisus, pentru ca in Isus ti-am descoperit dragostea Mea pentru tine. El este intru totul asemenea mie. El a venit ca sa-Ti arate ca Eu sunt de partea ta si nu impotriva si sa-ti arate ca nu mai tin socoteala pacatelor tale. Isus a murit ca tu si cu Mine sa putem fi impacati, moartea Lui a fost dovada iubirii Mele supreme pentru tine. Am renuntat la tot ce am avut mai scump ca sa-ti castig dragostea. Daca primesti darul Fiului Meu Iisus, Ma primesti pe Mine, si nimic nu te va mai desparti vreodata de dragostea Mea.
      Intoarce-te acasa si vei avea parte de cea mai mare sarbatoare pe care a vazut-o vreodata cerul. Ti-am fost dintotdeauna Tatal si Iti voi ramne intotdeauna Tatal tau.
     Te astept cu drag!
(Am gasit-o pe internet)

                                                                                       Cu drag Dumnezeu.

joi, 16 februarie 2012

Parasita,dar nu si uitata...Partea I

       PARASITA...e un cuvant care te infioara numai cand te gandesti la el. E un cuvant trist pe care incercam sa il evitam sau, cel mai trist este ca nu ne gandim la cei care sunt in postura asta, adica la cei care sunt parasiti de parinti in mod constient.
        Daca luam in considerare explicatia din dictionar cuvantul parasit inseamna: lăsat, singur, abandonat...ajung la concluzia ca exact asa se intampla si cu unii parinti care uita ca au de crescut copii, au o datorie fata de ei pentru ca i-a nascut si cel mai important lucru dar si cel mai grav este ca au o datorie in fata  Lui DUMNEZEU si intr-o zi vor da socoteala pentru aceasta.
        Sa va spun o poveste trista, dar adevarata, despre o fetita care a fost parasita si uitata, dar nu si de DUMNEZEU.
        La varsta de numai 7 se intalneste cu noul ei fratior, durduliu,cu ochii de un albastru ceresc,(credea-i ca vezi cerul in ei), frumos ca un ingeras si nevinovat ca a trebuit sa vina in lumea asta. "Oare cine o sa mai aiba grija si de...(hai sa-i dam un nume- David)?" se gandea grijulie si speriata sora mai mare. Se uita cu atata mila si ingrijorare la acest micut care trebuia ingrijit, spalat, hranit si care avea nevoie de dragoste. Nu vedea decat un bebelus neprihanit, care a venit in lumea aceasta fara sa cera permisiunea mamei sau macar a familiei, nu a fost intrebat de nimeni daca vrea sa se nasca si totusi el a venit in aceasta familie care era destul de numeroasa si foarte saraca pentru inca un nou venit in famile.
        "Oare o sa aiba si el aceeasi soarta ca a noastra? Oare de ce l-a adus vecina de la spital si nu parintii?" "Uite o bucata de paine de ieri, de la masa, poti sa ii dai lui sa manance, eu nu o sa mai mananc in seara asta."
"Ce naiva esti, e doar un bebelus...nu are nevoie de painea ta uscata, ci de sanul mamei lui ,asa ca ai face bine sa faci rost de ce ti-am zis si inca ceva...sa nu omori copilul! Esti destul de mare!!!!! Incepand de astazi nu te mai duci la scoala, vei lasa joaca pe afara, prietenele, iar pe el sa nu il mai aud plangand ca ii este foame sau ca nu esti in stare sa ai grija de el."
          Socul a fost mare si destul de dureros pentru ea sa auda asa ceva...inca un copil de ingrijit? De ce te-ai nascut baiete? Cred ca era mai bine acolo in burtica la mama.Nu trebuia sa vii, o sa iti fie foarte greu si o sa suferi la noi in familie...dar stii ceva dragutule?Te vad atat de frumos si fara nici o vina, iar eu nu vreau sa te las aici abandonat, inca o data, asa ca promit ca incepand de azi o sa am mare grija de tine...

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Pleci?

          Şi tu vei pleca? Am crezut că tu esti o excepţie...că ai sa fii singura persoană care nu va pleca de aici... Si de ce acum? Acum, cand  este nevoie de prezenta ta?  Inţeleg...asa trebuia să se intâmple, asa a fost să fie, de fapt asa este viata! Si tu totusi ai fost o excepţie...da... chiar ai fost...pentru că tu,  tu ţi-ai luat ramas bun când ai plecat, ai spus pentru ce pleci...pentru ce mă lasi singură...
         Daca sunt suparata? Nu, nu sunt! Doar tristă si mâhnita, chiar nu sunt...o sa fiu bine crede-mă...asa se intampla in viată!
         Continuă sa te duci acolo unde este nevoie de tine, nu te opri pentru mine...doar sa te gândesti la mine, sa-ţi fie dor de mine si să nu uiţi nici un lucru, nici o amintire... Chiar tu ai spus că pleci pentru puţină vreme...

marți, 10 ianuarie 2012

Handicapul amintirilor!


            A fost anuntata cu mult inainte ca va ramane singura acasa pentru cateva ore bune. Se tot intreba ce  putea sa faca in tot acest timp; nu stia daca vroia sa se duca la o plimbare cu prietenii ( nu mai iesise de mult) sau sa faca ceva care sa-si omoare timpul.
           Dintr-o data, cufarul acela care zacea aruncat in coltul cel mai intunecat, o tot necajea...sa-l deschida. Ramase naucita la vederea dezordinii, a mizerii si a prafului adunat in cufarul cu amintiri. Pur si simplu se stia o fata ordonata si chiar ingrijita, dar asa ceva nu mai vazuse la ea... era chiar hotarata sa faca ordine. Erau amintiri zdrentuite, pline de praf si amintiri pe care nu le mai puteai distinge, nu stiai ce a fost acolo. Disperarea se citea pe fata ei! Incepuse sa caute amintiri care o facusera fericita candva, amintiri care ii aminteau de inocenta si gingasia de altadata, lucruri care nu ar fi crezut ca le-ar putea uita, dar ele nu mai erau...in zadar le cauta. In disperarea ei, daduse de acele amintiri care i-au produs multa suferinta, acele memorii care nu a lasat-o sa se bucure din plin de viata, intamplari care se chinui zi si noapte sa le uite, si totusi ele erau acolo, erau intacte...unele le lua in maini si le strangea cu toata puterea pentru a le distruge pentru totdeauna, dar ele ramaneau la fel de crude ca si odinioara...
           Unele aratau atat de rau, la colturi erau indoite si rupte, altele sterse incat nu mai puteai deschide nici macar o pagina, altele erau neclare, nu stia ce sunt cu ele, sau isi amintea doar franturi...erau jalnice la vedere... timpul isi pusese ampreta pe ele...se vedea ca au un handicap sever...
           Dar era hotarata sa nu se dea batuta, trebuia sa-si amintesca unde a lasat ultima data acele amintiri. In sfarsit le gasise... era chiar panicata ca ar putea ramane si fara ele. Le lua cu multa atentie din coltul acela negru si le strese de praful gros...era fericita ca au ramas in cufar...
         Acele amintiri au ramas neatinse, iar ea era nemiscata in fata lor. Incepuse sa topaie cu ele in mana. Erau chiar amintiri frumoase, stia ca o sa-si aduca aminte cu placere de acele clipe minunate si chiar pline de viata. Atat de mult invatase din acea experienta de viata! Acum selecta cu atentie unele dintre ele, le luase pe acelea care nu ar fi vrut sa le uite nicicand, si le duse la inima, stia ca acolo vor fi in siguranta. Se simtea cu adevarat libera...
           Amintirea este intotdeauna un loc de intalniri!  G. P.

miercuri, 4 ianuarie 2012

De ce?

        Nu! Chiar nu plang... nu e nimic...is doar niste lacrimi...
        De ce ai facut fiinto asta? De ce ai luat blestematele alea de pastile? Credeai ca te ajuta sa scapi de viata? Credeai ca ai sa scapi in felul acesta de probleme? Stiu, viata nu este usoara...te cred si chiar te si inteleg, dar crede-ma, viata nu este decat o continua lupta. Continua sa mergi mai departe, continua sa lupti, chiar daca lupta nu este usoara; doar incerca, macar tarindu-te prin noroi...ii si asta un efort mare si de apreciat!
         Cum ma simt eu? Pe mine ma intrebi? Nu stiu, iti spun sincer ca nu stiu...nu vezi ca zambesc? Nu este ceva de exprimat prin fapte s-au vorbe, totul se petrece in interior, e ceva ce nu trebuie vazut de nimeni...iar asta e cea mai grea lupta posibila...e cumplit de greu, pentru ca lupta e din ambele tabere...
         Vreu sa cred ca tot ce a fost, tot ce s-a intamplat, nu este decat un simplu cosmar care va trece cat spui ``peste``, dar realitatea este dura...nu este nici macar un vis...
        Sa uit? Nu! Asta chiar nu se poate, adica de ce a-si uita? Nu uitarea este necesara aici, ci schimbarea este singura solutie...
        Sa nu mai faci asta, auzi tu?