miercuri, 4 iulie 2012

Trestia frantă...

Trestia frantă,
se inlata semeaţă,
plină de incredere,
pe tulpina sa putrenică.
Dar asta inainte de lovitura nemiloasă, 
de ploaia cea barbară.
Acum e frantă, indoită.
Vlaguită.
Tanjeste după o mană blandă, 
s-o ridice, nu s-o rupă.
Visează o atingere fermă,
s-o vindece,
nu s-o ranească. 
Tarie blandă.
Putere-nduratoare.
Există oare-asa o mană?
Există...

9 comentarii:

  1. Depinde a cui mana o asteapta trestia, doar una poate da toate astea, trebuie doar sa o recunoasca, sa o constientizeze ca-i acolo, sa o primeasca si sa-i simta iubirea si puterea, ea de fapt manifestandu-se prin orice si oricine drag ei.

    RăspundețiȘtergere
  2. ce frumos scrii ! <3
    imi place foarte mult !!! :D
    btw, m-am regasit :o3. stii, eu fiind trestia indurerata care asteapta pe cineva sa o faca sa aibe din nou incredere. :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Exista,insa este greu de gasit pe acel cineva care sa o completeze si sa o ajute sa treaca peste ..in primul rand trebuie sa-si recapete incredere..

    RăspundețiȘtergere
  4. Întotdeauna a existat o mână caldă şi blândă care să sară în ajutor!

    RăspundețiȘtergere
  5. Toti suntem niste trestii si cred ca toti avem langa noi si o mana salvatoare...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce mai,mimic de zis,ati definit fiecare cam ce era de zis.Frumos,te felicit:)

    RăspundețiȘtergere