miercuri, 4 iulie 2012

Trestia frantă...

Trestia frantă,
se inlata semeaţă,
plină de incredere,
pe tulpina sa putrenică.
Dar asta inainte de lovitura nemiloasă, 
de ploaia cea barbară.
Acum e frantă, indoită.
Vlaguită.
Tanjeste după o mană blandă, 
s-o ridice, nu s-o rupă.
Visează o atingere fermă,
s-o vindece,
nu s-o ranească. 
Tarie blandă.
Putere-nduratoare.
Există oare-asa o mană?
Există...