duminică, 8 martie 2015

Si am revenit!!

 
        Mergea incet...cu capul plecat si cu umerii lasati, de parca ceva o apasa si o tragea in jos. Se gandea daca nu cumva era prea egoista ca se gandea doar la ea, la trairile, starile, situatile din viata...si chiar asa era. Da, era o persoana egoista, axata doar pe propria persoana si doar atat. Nimeni nu conta, ea si doar ea. Era trista si plangea fara ca cineva sa obeserve! Si in in fond, ce o interesa de restul lumii? doar ea conta...
       Dar oare asa era? Stia ca nu era asa...stia ca inca isi mai `linge` ranile trecutului  si asta o facea sa fie obsedata de propriul trecut. Inca se mai intreaba cum poate repara ceva, cum mai poate schimba sau macar sa nu mai repete trecutul. Ah, cata durere avea sa-i pricinuiasca toate aceste amintiri! Dar cu cat se complacea mai mult, cu atat inima se indrepta spre altii, si nu spre ea. Si asta o tinea in viata! O tinea in viata pentru ca realiza cat de binecuvantata este in ciuda trecutului. Dar nu oare din durere se naste un caracter puternic? Oare?


4 comentarii:

  1. La mulți ani Rox și bine ai revenit!
    Să ai o primăvară frumoasă și fericită!
    Cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai revenit, Rox. Imi era dor de blogul acesta si de articolele pe care le scrii. La multi ani! Sa ai o primavara frumoasa :)

    RăspundețiȘtergere